Ce se intampla cu lumea?

De ce anormalul a devenit normal?
Unde este prietenia,sinceritatea si onoarea?
Idealuri?Ce-s alea?

Citesc acum o carte extraordinara de-a dreptul captivanta care ma face sa realizez ca am totul si ca nu profit la maxim de viata mea.In aceasta carte se vorbeste despre razboi.Despre caderea Berlinului si despre chinurile la care au fost supusi milioane de oameni pentru absolut NIMIC.Un NIMIC mare.Oamenii mureau pentru o mana de oameni care intr-o zi au avut chef sa fie puternici si sa conduca lumea.Noi avem o viata nu buna ci perfecta.Eu nu ma culc seara cu stomacul lipit de spate din cauza foamei,eu nu ma culc seara cu gandul ca tatal meu ar putea fi gazat,nu ma culc seara cu gandul ca as putea fi violata cu brutalitate de cativa soldati deodata zilnic,nu ma culc seara cu gandul ca mi-a mai degerat inca un deget si nu ma culc seara cu gandul ca maine ar putea fi ultima zi din viata mea.Omul este precum vremea montana.Se poate schimba in orice moment.Conditiile extreme ale suferintei si ale degradarii umane pot scoate la iveala ceea ce este mai bun,dar si ceea ce este mai rau in natura umana.Caracterul uman oglindeste caracterul imprevizibil al vietii si al mortii.Unii oameni au fost niste eroi.Am citit despre oameni care si-au sacrificat propia viata pentru oameni pe care nu ii cunosteau dar in acelasi timp am citit despre oameni care isi tradau cei mai buni prieteni vanzandu-i dusmanilor.Cum ar fi ca maine sa se spuna aca esti evreu nu meriti sa traiesti!Nu ai nici o valoare!Esti un gunoi bun de aruncat intr-o groapa!Sa fii strigat evreu jegos sau tarfa evreica.Si apoi sa fii urmarit,sa fugi pentru a te salva,sa apelezi la ajutorul celui mai bun prieten al tau care sa te ascunda in casa lui.Si apoi prietenul asta sa aduca un german sa te ia pe sus la un lagar si tu sa nu intelgi cum de prietenul tau a adus un nazist in casa.Si apoi in timp ce erai capturat fara sa iti dai seama ce se intampla prietenul tau sa urle in urma ta: o sa devii sapun si eu o sa te cumpar de la un magazin.Asta a patit un copil evreu in timpul razboiului. Ce o fi fost in sufletelul lui de copil in momentul acelanu vreau sa imi imaginez.Pana acum crezul meu cel mai puternic era prietenia.Toti adultii din jurul meu au incercat sa ma convinga ca asa ceva nu exista ca ceea ce eu cred a fi prietenie este de fapt o alianta pentru a primii niste servicii in schimb.Un parteneriat,ceva ce nu dureza pentru todeauna,ceva ca o iluzie.Si stiti ce este cel mai crud?Este ca am realizat si eu asta…Trist nu?Da prietenia exista undeva in trecut cand exista inca onoare si sinceritate si undeva in carti asternuta de niste suflete pierdute in iluzii care isi doresc si ele o lume fatastica.Dar intr-o lume in care egoismul este la putere de la cine mai putem cere prietenie?Cand un prieten nu este alaturi de tine in cele mai triste sau frumoase clipe ale vietii pur si simplu pentru ca ii este lene sau are alceva de facut ce poti sa mai crezi?Cand un prieten iti spune “azi te iubesc scumpa mea frumoasa si iti multumesc ca esti mereu alaturi de mine” si maine iti intoarce spatele cand ai si tu nevoie de el ce poti face?In ce mai poti crede?
M-am gandit…Unii oameni cred in iubire.Dar dupa parerea mea nici asta nu exista pentru toata viata.Exista cateodata o persoana pe care pur si simplu o iubesti,si o iubesti si ea te raneste dar tu tot o iubesi pana cand apare o alta persoana si realizezi ca nici macar nu se compara cu celalta si incepi si iubesti acest ceva nou.Poate ma insel.Poate mai exista putina speranta.Si sunt sigura ca daca eu ca si fiinta umana sunt capabila sa incerc sa mai traiesc frumos intr-o lume murdara si intr-o generatie care a decazut enorm intr-o lume in care omul se umileste in cele mai josnice moduri si in care animalele sunt mult mai normale si rationale decat noi oamenii,mai exista inca cativa oameni ca si mine.Tot ce pot face este sa ii caut si sa ii gasesc.Oamenii au inceput sa considere anormlul normal.Traiesc intr-o lume in care ceilalti incearca sa ma faca sa traiesc ca si ei in care oamenii incerca sa imi spele si mie creierul si sa ma faca sa traiesc urat.Azi este ceva normal sa fii cu un baiat care nu merita nici macar sa te tina de mana numai ca sa fii in rand cu ceilalti.Azi este ceva normal ca la 15 ani sa te fii culcat deja cu cativa baieti si la 20 deja sa numai le tii minte numarul.Este ceva absolut normal sa vii in clasa a cincea la scoala in fuste mini si tocuri si cu tona de zugraveala pe fata.Si nu e vina lor ci a societatii ,a ziarelor si a revistelor care asta te invata ca este normal.De asemenea nu este nimic grav daca fetele se saruta cu fete si baietii cu baieti doar asa de distractie.La fel de normal este sa intri in coma alcoolica sau sa ai nevoie de bautura ca sa ai curaj sa te dai la o fata/baiat.Mi se par atat de jalnici toti din jurul meu care fac asta…LA 15,16 ani este deja normal sa fii incercat si sexul oral si noi experiente in grup.Asa de aventura.Nu mai bine in locul acestei “aventuri” am avea aventuri adevarate cu cortul pe munte?Tigarile au devenit ceva nu normal ci o rutina.Fumezi ca sa fii in gasca si apoi din cauza dependentei.SI ce rezolvi?Cateva milioane de lei,ani,frumusete,poate un copil, aruncate pe geam.Si da fumatul ditruge multe…nu numai sanatatea…Adulterul a devenit la fel ceva cat se poate de normal ,cuvintele impreuna pana la marte sau schimbat in impreuna pana la divort,parintii numai au timp de copii din cauza celor doua slujbe,eventual trei pe care le incep de la 8 dimineata si le termina seara la 10.Si te gandesti pentru ce?Nu ma pot bucura de casnicie,de copiii mei de viata in general ca sa platesc o nenorocita de chirie sau de intretinere?Apoi copiii cresc educati de televizoare,bone si ziare cu 20 de perechi de tate pe numar?Si apoi ei pleaca si te trezesti singur incercand sa vezi ce ai realizat in viata si cate momente frumoase ai trait.Si vei vedea ca le poti numara pe degete.Pai poate ca de aceea anormalul a devenit normal.Femeile nu mai fac copii pentru silueta si cariera,in schimb aleg mult mai usor sa faca un avort,2,3 sau poate 20 pana atunci cand sunt pregatite pentru o sarcina dar numai au cum cum sa il faca din cauza distrugerii propiului organism.Apoi ramane cu acum copilul meu ar fi intrat la scoala sau acum copilul meu avea 10 ani si asa mai departe.Si nimeni nu se intreaba de ce anormalul a devenit normal.Nimeni nu se mai minuneaza ca fetele de 16 ani si-o pun prin wc-uri cu barbti de 50,nimenui nu-i pasa ca familia este un termen pe cale de disparitie, nimanui nu ii mai pasa de adevaratele idealuri in viata…de fapt cine mai are idealuri?Idealul nostru este sa ajung in patul lui x sau y.ATAT.Si foarte putini mai stim inca sa traim frumos…