Prietenia…vesnica mea obsesie…Intrebarea mea existentiala la care incerc sa-mi raspund de cand am inceput sa gandesc(btw habar nu am cand a fost acest moment)este:EXISTA OARE PRIETENIE?Si nu ma refer la prietenie intre colegi de scoala sau la munca,prietenie intre 2 frati sau intre mama si fiica ma refer la prietenia pura ,prietenia nealterata prietenia vesnica si in orice conditii?Exista oare o prietenie in care fiecare ar da orice pt celalalt?Pentru care sa sacrifici orice si sa fii alaturi de el mereu?Sau exista doar prietenia cotidiana,cea care exista doar pentru a-ti alunga singuratatea ,prietenia mincinoasa cum imi place mie sa o denumesc.Prietenia bazata pe un interes anume ,cateodata acest interes aflandu-se chiar in subconstientul nostru.Un interes involuntar.Spre exemplu:o fata e super populara te imprietenesti cu ea din acest motiv.O persoana are anumite pasiuni si te imprietenesti cu ea pentru a avea cu cine sa iti impartasesti hobbyurile.Iubesti o anumita persoana si te imprietenesti cu ea pentru a-i fi alaturi cat mai mult timp.Sau alte cateva sute de motive…Si astfel ajung la concluzia ca unele interese sunt naturale , de fapt astfel cladesti o prietenie,o legatura cu un alt om.Un om la care tii,pe care il iubesti si pe care ti-l doresti aproape mereu si pe care nu-l poti considera urat sau frumos poti doar sa te uiti in ochii lui si sa te pierzi gandindu-te doar cat de mult poti tine la acel om.Si nush ce este pentru altii prietenia dar eu astfel imi dau seama cand iubesc un om…Stiu ca suna patetic dar cand ma uit in ochii cuiva si zambesc fara nici un motiv anume realizez.Si eu am prieteni.Pe care ii iubesc.Sunt 2.Si poate nu sunt perfecti tot timpul si poate cateodata ii injur de toate cele dar apoi cand se uita cu privirea de copii inocenti la mine nu am cum sa mai fiu suparata.Poate e doar o iluzie de moment.Poate o sa ma dezamageasca si ei.Sau poate eu ii voi rani la un moment dat.Si poate drumurile noastre vor lua o alta curba si se vor indeparta unul de celalalt usor dar sigur.Si poate vom gresi si ne vom face noi prieteni care vor parea super tari cum par toti oamenii la incepu dar pentru mine intodeauna aceste prietenii legate in perioada copilariei imi vor ramane intiparite in minte si in suflet si chiar daca candva ne vom spune adio mereu voi ramane cu amintirile.Nu stiu cum se intampla sa tii la cineva sau in ce moment se intampla si nu stiu daca este normal sa cred oamenii care spun ca nu exista prietenie…Cineva mi-a dovedit odata ca nu exista si m-a ranit cum probabil nici nu realizeaza dar daca ea m-a uitat,m-a mintit si s-a pisat pe prietenia noastra asta nu inseamna ca trebuie sa ii judec pe toti asa.Am facut-o o buna perioasa de vreme si acum regret.Regret ca am lasat o persoana sa ma indeparteze si de Anca care mereu a fost alaturi de mine si cateodata si de Alex.Nu este vina lor ca eu am avut niste experiente neplacute in trecut nu?In orice caz Ancuta eu tin la tine exact k la o prietena ,k la o sora si chiar daca noi vreodata nu vom mai fi la fel reaminteste-mi ce este prietenia si hai sa le demonstram tuturor ca exista.Cealalta prietena a mea este mama.Noi 2 sunte un fel de Heathcliff si Catty ne iubim si ne uram in acelasi timp si cu aceiasi intensitate.Ma rog,bine,bine poate ca ne iubim putin mai mult.Adevarul este ca chiar daca nu o suport cateodata ea tot este alaturi de mine oricat de mult as rani-o.Si macar ma cunoaste.Bine.De fapt cel mai bn.Sry Ankule.Si in sfarsit Alex cel mai bun prieten al meu.Sincer este un fel de frate mai mare pt mine din toate punctele de vedere.Cateodata il ador,as sta cu el tot timpul dar cateodata l-as strange de gat:))ok nu te supara p mn oricum e reciproca faza nu:D?La fel.Daca cumva mutarea mea de la scoala,sau poate interventia unei iubite/iubit extrem de posesiv (ma rog eu mi-as baga pula in unul care nu-mi accepta prietenii,dar cine stie ce face indragosteala din om:))) sau nu stiu ce alte cauze stupide as vrea sa stii ca oricand din orice colt al lumii eu voi fi alaturi de tine la orice bucurie sau necaz.Sincer ,Alex Bucur pentru mine a insemnat mult.In sensul ca,daca ar fi sa privesc partea plina a paharului,el m-a schimbat.Pana atunci nu am realizat ce inseamna viata.Cat de valoroasa e.Cat e de frumoasa,asa buna si rea…Si m-a schimbat.Mult.Acum nu mai imi e frica sa arat ceea ce simt de fapt o arat cat de des pot pentru ca nu vreau niciodata ca cineva drag mie sa moara fara sa stie cat de mult il iubesc si cat inseamna pt mine.Si eu va multumesc,ca asa dificila cum sunt eu ma ajutati si ma invatati si ma deschid si sa accept noi experiente.
My Shelfari Bookshelf
duminică, 8 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu