Despre moarte

Moartea......o urasc.O urasc cu atata intensitate.Ma face sa sufar.Intens.Sufar intens si in tacere.Cand nimeni nu ma vede.Ma macina si ma mananca incetul cu incetul.Imi fura fiintele dragi,fiintele la care tin.Pe toate la un moment dat 'mai devreme sau mai tarziu...Pe care le iubesc.Pur si simplu mi le ia.Si cel mai nedrept este ca nu pot face nimic sa o impiedic.Nici macar nu e alegerea lor...Mii fura fara sa ii intrebe daca vor...Fara sa ma intrebe daca pot supravietui fara prietenul meu drag.E atat de ciudat.Nu mi-e frica de aproape nimic.Dar ma ingrozeste durerea si moartea.Atat.Si nu de moartea mea mi-e teama.Mi-e frica de moartea celor la care tin.Pentru ca nu pot trece peste.Pentru ca ma gandesc prea mult.Pentru ca nu accept ca nu mai sunt.Nu vreau sa accept.Pur si simplu refuz.Si asta nu e bine.Ma uit la filmari in care erau niste corpuri pline de viata,traiau ,se miscau,imi zambeau,radeau cu toata fiinta lor...traiau...acum nimic .Acum stau inerti intr-o groapa rece la nu stiu cati metri sub pamant.Dumnezeului.E oribil.Nici nu pot sa ma gandesc cum arata chipurile lor odata minunate.Imi amintesc fata lui alex.In cosgiug.In nenorociele alea de 4 scanduri.Sau ma rog 5.E nedrept.Atat de nedrept incat imi vine sa urlu...sa ma sfasii.Si nici macar nu am fost prieteni apropiati.Doar colegi.Si totusi moartea lui m-a tulburat...M-a schimbat.As fi vrut sa il iau in brate,sa fiu singura cu el si sa plang,fara sa ma abtin,fara sa imi pese,fara a ma mai putea opri.Sa ii simt corpul rece si sa il zgudui atat de tare incat sa opuna rezistenta...Sa il bat pana cand incepe sa se apere...sa ma stramb pana cand ar fi inceput sa rada.Sa il mangai pana s-ar fi incalzit.As fi facut orice numai sa stiu ca i-ar fi revenit viata in trupul sau rece.Era atat de trist.Avea un chip trist in cosgiugul acela necolorat.El isi iubea viata.Ii placea sa traiasca,isi iubea familia de fapt isi adora familia.Niciodata nu am vazut frati care sa se iubeasca in halul acela.E impotriva firii sa iti iubesti fratele asa adica zau acum am si eu un frate,stiu asta.Si totusi erau atat de scumpi...Si avea si el prieteni buni.Prieteni care il iubeau.mult.Ma gandesc la ei,cei care il cunosteau si carora le e dor de el....Si el era FERICIT!!!!Poate prea fericit!Poate a reusit sa stranga bucurii de o viata in numai 15 ani!numai 15 ani...Atat!Si s-a terminat.Nu a trait sa simta bucuriile formarii unei familii,sa se indragosteasca nbuneste,sa asiste la nasterea copilului lui...E atat de nedrept...Cateodata ma intreb cum ar fi aratat adult.Degeaba.Niciodata nu va fi.Si toate astea din cauza nenorocitei acele de moarte...of cat o urasc.O urasc cu toata puterea mea ,prin fiecare por eman ura cand aud acest cuvant.Cand ma gandesc la Alex.Cand ma gandesc ca era doar un copil.Poate nu era un copil perfect pentru toti dar era perfect pentru familia lui,pentru prietenii lui cei mai buni.Pana ca el sa fie rapit dintre noi eu nu ma gandisem cum ar fi sa-mi pierd un prieten definitiv.Si ma gandesc daca doare cand a murit un coleg cat de tare ar durea sa pierd pe cineva de care sunt dependenta emotional?Cand cineva imi aduce aminte de Alex intorc capul.Nu vreau sa mi se vada ochii.Oamenii nu inteleg.Cel putin majoritatea lor.Nu ma pot intelege de ce simt asta.Ar zice:a fost doar colegul tau.Nu aveai nici o tangenta pentru el.A murit de nu stiu cate luni.Uita-l!Dar de ce sa il uit?Ca sa moara in adevaratul sens al cuvantului?Alex nu va muri niciodata cat timp noi ne vom aduce aminte de el.El traieste in fiecare gand sau amintire de a noastra!Alex e alex!O amintire vie!Fi fericit si iti multumesc ca m-ai invatat ca viata este scurta,si ca trebuie sa iubesti cat mai mult oamenii inainte sa plece...