Vreau sa scap…Simt cum toti anii trec pe langa mine si eu nu fac decat sa stau,sa-i privesc,sa ma plang de mine,sa ma tarasc in fiecare zi spre scoala plina de fetze neprietenoase de care mi-e deja sila,de scoala plina de ipocriti unde poti numara oamenii sinceri pe degetele de la o mana unde totul este un mare teatru,totul este ca un mare platou.Si eu joc un personaj anume fara sa am scenariu si …si poate eu doar privesc cum personajul imi traieste viata…in locul meu.Mi-o fura zilnic ,se contopeste cu mine zilnic…Mai are putin si castiga.Totul e rutina.Nimic nou.Aceleasi jeguri de oameni aceleasi discutii si barfe zilnice, ipocrizie de care imi e SILA!!!!Mult cacat si atat.In fiecare zi imi privesc generatia si nu imi dau seama ce caut eu aici…Cu am putut sa gresesc atat de tare secolul…cum?Vreau sa traiesc cu adevarat.INTENS…sa am un rost.Sa ma simt folositoare.Sa scap de trecut si de masti.De masti contra suferinta.De fapt de mastile suferintei.Pe care toti oamenii care au avut macar i iluzie spulberata le poarta.Doare sa-ti interzici placerea de a trai.Nu e vina mea ca totul e jegos in jurul meu ,cat timp exista primavara,role,parc,carti,filme si nu stiu daca sa includ periculosul cuvant prieteni ,viata mea e frumoasa.Sau macar poate fi.Am o sansa sa ies din kktul in care ma aflu.Sa nu ma mai mint pe mine.Ofer sinceritate oamenilor si ma mint pe mine insami.Ma mint ca oamnii sunt sinceri si frumosi….cat jeg>:P MI-e sila.Vreau sa ma curatz.Trebuie sa ajung in munti sa imi revin.Merg in padure undeva unde daca zbier nimeni nu ma judeca.Unde pot plange in voie.Unde ma pot musca ca sa urlu.Unde copacii imi sunt prieteni daca vreau o imbratisare.Unde nimeni nu se uita ciudat.Unde este acasa.Pentru sufletul meu salbatic,tanar si dornic de aventura, viata ,pasiune…nu de rutina asta jegoasa care ma inebuneste.Vreau adrenalina,vreau sa fug de acasa de mana cu cineva si sa ne aruncam in gol din avioane,sa dominam motociclete si munti sa fiu libera sa tip.Din toata adancimea plamanilor mei.Sa tip ca sa ma aud si sa ma conving ca sunt inca in viata.Ca in corpul asta obosit de atata luptat mai este o farama de viata si de fericire totala...